We weren't born to follow!

Stau in pat si ascult o melodie......si imi vin in minte multe situatii si ganduri ascunse intr-o camera veche, prafuita dintr-un colt al mintii in care s-au ascuns cu nerusinare. As putea sa le strang sub aceasta sintagma..sau mai bine sa le strang sub o intrebare pentru a vedea reactii si poate a trezi licarirea de originalitate din individ..are we born to follow?..Chiar sunt curioasa cati oameni se gandesc la acest aspect atunci cand operationalizeaza un proiect, sau o idee..cati oameni, implicati in diferite activitati isi dau seama de cararea pe care, poate constient sau inconstient o urmeaza?..sunt intrebari care de-a lungul istoriei au fost gandite..si care au impact si acum, ceea ce mi se pare normal si sanatos psihic..asta ne defineste ca persoane..intrebarile, unele la care gasim raspuns, altele raman in neantul necunoasterii.

Incerc sa imi reamintesc acel sentiment de libertate pe cae il ai atunci cand nimic si nimeni nu iti sta in cale, atunci cand viselor tale aripile se dezvolta, cand puterea ta pare, sau chiar este infinita, acel sentiment de atotputere. Sunt foarte fericita sa spun ca am experentiat acest sentiment, sentimentul vietii si al libertatii, asa il numesc eu. Cred ca fiecare om ar tb sa simta macar o data in viata aceasta stare. Sunt o persoana care viseaza mult, si care are darul de a-si creea lumea ei, aproape perfecta, poate de aceea nu sunt asa influentata de realitate si cred ca orice e posibil.

Nu vad ca lucrul acesta sa se schimbe in curand, si nici nu vreau. Visele iti picteaza viata in culori pragmatice pentru o lume ideala.
http://www.youtube.com/watch?v=2g-1wRq0zmo&feature=channel

Moment de inspiratie

Ma uitam la un film..asa in vacanta..si un personaj a zis ceva foarte interesant (destept scenaristul):"the biggest day of your life is when you realize that you don't have enough time, because you want to live forever." Am stat si m-am gandit, am analizat, am reflectat asupra acestor vorbe si asupra evenimentelor din ultima perioada din viata mea, si incep sa realizez cat de norocoasa sunt din toate punctele de vedere, dar din unul in mod special: ca traiesc. Ziua de duminica pentru mine a fost o zi care mi-a schimbat viata, facandu-ma sa fiu mult mai recunoscatoare pentru toti oameni din viata mea, si pentru tot ce se intampla..si sa ma gandesc..ca probleme noastre sut mici in comparatie cu ale altora..si ca este datoria noastra de oameni sa fim alaturi de oricine are nevoie..Poate suna a moment de nostalgie..sau de ganduri ce se napustesc asupra ta noaptea..poate sunt asa, dar au totusi un sambure de adevar si responsabilitate.
Nu am scris de mult aici..in acest "jurnal". ..Si inchei cu multumirile de rigoare..tuturor oamenilor din viata mea..Pe curand..pana la urmatoarea furtuna de ganduri si sentimente..

SFARSIT sau INCEPUT?

Acum, dupa ce incerc sa ma refac..incerc, desi nu reusesc, stau si ma gandesc la trecera invariabila a timpului. Este subiectul secolului XX nu? Atata de cliseistic mi se pare acest joc de cuvinte "trecerea invariabila a timpului", dar totusi e adevarata. Uite!! deja a trecut un an de facultate. In cazul meu, primul. Poate de asta imi este si asa greu sa realizez cat de repede a trecut. Poate la anul cand deja o sa fiu "conditionata" de sesiune, examene, profi, comentarii acide edited by MIU( a stai ca am uitat ca pleaca) nu o sa m-ai dau asa o importanta, desi am o vaga impresie ca nu o sa fie asa.Dar..vom vedea..
Ieri am avut un timp de reflectie, in care am analizat aspecte ale vietii (mi se mai intampla uneori), si am incercat sa realizez ce am castigat venind in acest oras, la aceasta facultate etc.. Mi-am dat seama ca multe..si aici nu ma refer la cunostinte( desi pot spune ca sunt si alea acumulate), ci in mod special la oameni. Le sunt recunoscatoare ca i-am intalnit si odata cu ei am crescut, pentru ca asa simt, ca am crescut. Vreau sa le multumesc, pentru ca in mod indirect cat si direct au contribuit la "curcubeul vietii mele" oferindu-mi inspiratia de a ma trezi in fiecare zi cu un scop.
Imi pare rau de acei oameni care singurul scop in viata este acela de a nu avea scopuri. Chiar imi pare rau, pentru ca ei nu stiu cum e sa iti construiesti templul interior, deoarece nimic nu se construieste fara scop nu?
Inchei sesiunea de inspiratie aici, o sa vina..cine stie..atata timp cat o bataie din aripile unui fluture poate provoca un tsunami...sunt sigura ca acea bataie va aduce si inspiratia..O zi buna tuturor oamenilor importanti din viata mea!